Proclamarea stăruitoare a evangheliei
Capitolul 4
1 Te conjur înaintea lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus, care va veni să-i judece pe vii și pe morți, la arătarea sa și a împărăției lui:
a 2 vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, convinge, amenință, îndeamnă, cu toată răbdarea și învățătura.
3 Căci va veni timpul când nu vor mai primi învățătura sănătoasă, ci, după propriile pofte, se vor înconjura de o mulțime de învățători care să le delecteze auzul.
4 Își vor întoarce auzul de la adevăr ca să se îndrepte spre basme.
5 Tu însă fii măsurat în toate, îndură suferințele, fă-ți munca de evanghelist, împlinește-ți slujirea.
Paul reflectă cu speranță la sfârșitul său 6 Eu de acum sunt oferit ca jertfă
b și timpul plecării
c mele a sosit.
7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința.
8 De acum îmi este rezervată coroana
d dreptății pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor
e acelora care au iubit arătarea lui.
Note de subsol
a Unele manuscrise au varianta: după arătarea şi după împărăţia lui.
b Lit.: turnat ca libaţie. După ritualul jertfelor (Ex 30,9; Num 28,7), înainte de a fi jertfită, victima era stropită cu vin. Viaţa sfântului Paul a fost un cult continuu, o jertfă adusă lui Dumnezeu şi nu-i mai rămâne decât să ofere o ultimă picătură de sânge ca libaţie.
c Lit.: dezlegării. Este un termen tehnic folosit pentru dezlegarea corabiei şi ridicarea pânzelor şi a ancorei pentru ieşirea în larg. Acelaşi termen este folosit şi pentru demontarea cortului de către soldaţii care îşi mută tabăra.
d Confecţionată din lauri sau ramuri de măslin, coroana era decernată ca premiu atletului învingător. În lumea greco-romană din sec. I, coroana apare în simbolismul funerar ca semn al nemuririi. Este sculptată chiar şi pe mormintele celor simpli, arătând speranţa lor de a obţine dincolo acea strălucire a fericirii care le-a fost refuzată pe pământ din cauza condiţiei lor umile.
e Unele manuscrise omit: tuturor.